Sibiul meu este, poate înainte de orice, despre oameni, despre cei care au facut din orașul acesta ceea ce este și despre cei preocupați de viitorul lui. Ca ONG-ist am avut șansa de a cunoaște o parte dintre ei, iar ca politician sper să le fac misiunile mai ușoare.
Mi-am propus să vi-i prezint pe aceia care reușesc să treacă peste barierele modestiei și care sunt dispuși să vorbească despre implicare, nu pentru a se lăuda, ci pentru a da un bun exemplu că se poate. Astazi: Mihai Balaban, un om aflat în fruntea unei companii sută la sută românești – UNIMAT – dar și în fruntea unei mobilizări, după părerea mea, unice în Sibiu: amenajarea noului spațiu al Palatului Copiilor.
Povestea este cunoscută: actualul sediu de pe str. Constituției a fost retrocedat iar autoritățile centrale în subordinea căruia se afla Palatul nu au fost preocupate de amenajări. Primaria Sibiului a oferit spațiul (pe str. H. Coandă), dar nu putea legal să suporte amenajările pentru o instituție care nu se află în subordinea sa. E o poveste elocventă pentru timpurile în care trăim, dar asta e altceva… În contextul acesta apare Mihai Balaban, lansează un apel la comunitate și oferă un prim exemplu de implicare: al său!
Video-ul e o discuție între prieteni, sper să aveți curiozitatea să o urmăriți.
Este despre un om care a salvat o instituție. Din dragoste cu dragoste, nu din milă!
